sâmbătă, 25 mai 2013
joi, 23 mai 2013
Amintiri apicole
Acum ceva vreme spuneam ca strabunicul meu a fost apicultor amator, avea cativa stupi, atat model nou, sistematizati, cat si cosnite, de care avea grija si care ii asigurau necesarul de miere pentru familie (si ce familie! avea 7 copii si un nepot de ingrijit!). Posibil ca gena asta ramane in noi, odata cu perpetuarea speciei, pentru ca la botezul meu mi-a facut cadou un stup de albine ( de care nu mai stiu nimic, eram prea mic:) ) iar la terminarea liceului am prins un roi de albine care isi gasise sa coboare in spatele blocului in care locuiam, de ziua Pogorarii Sfantului Duh! Nimic nu e intamplator, daca luam in considerare faptul ca in decembrie 1992, cu 6 luni inainte, imi cumparasem deja o carte despre apicultura...
Anii au trecut si iata-ma dand consultanta unui unchi, in 2004. Avea si el o dorinta: sa vada in stupina cel putin 20 de stupi! Si din cauza asta, el fiind deja in varsta, incerca in fiecare an sa divida cat mai repede familiile de albine, le roia artificial de iti era mai mare mila de ele saracele, se bezmeticeau, erau jalnice, dar el era mandru ca avea 4 stupi! E evident ca toamna faceam unirea familiilor, altfel nu ar fi reusit sa iasa din iarna. In anul in care a trecut la cele vesnice, s-au prapadit si albinele. L-am visat ca imi spunea ca va trimite un roi de albine in stup, sa ma duc si sa am grija de ele. Visul s-a materializat, numai ca o matusa mai iute de mana a luat stupul cu tot cu roi, considerand ca daca a venit poate sa-l ia ea, doar gradina nu mai era controlata de nimeni. Eu am aflat mult mai tarziu, cand am intrebat-o daca nu a venit un roi in stup...
Dragostea de albine e ca o iubire de care nu scapi toata viata. Te bazaie tot timpul. Nu am facut niciodata din apicultura un mod de a subjuga albina. Era un parteneriat in care ea producea mai mult decat avea nevoie iar eu luam mai putin decat ar fi fost posibil. Nu am lasat niciodata cuibul albinelor fara 25 de kg de miere peste iarna si am avut satisfactia de a trai toate dupa iernile lungi si geroase.
Acum as fi tentat sa cresc albinele in mod traditional, fara nimic artificial, in sistem de stup Warre. Fara faguri artificiali, fara rame mobile, sarma si toate minunile. Sa inspectezi stupul doar de doua trei ori pe an, primavara si toamna, lasand albina sa isi aranjeze casa dupa cum doreste ea, ca in salbaticie. Se pare ca inclusiv celulele sunt putin diferite in natura fata de ceea ce ne ofera foaia de fagure artificial, in sensul ca spre iarna, regina prefera sa oua in celulele mai mici, pregatind astfel o generatie de albine mai mici, si de aici si un consum mai mic de miere peste iarna. Poate stie ea ce stie, albinele sunt mai vechi decat omul pe aceasta planeta! Avem noi de invatat de la ea! E evident ca ea nu prea are ce sa invete din lacomia omului care scoate mierea si pune sirop de zahar!
Astazi, locul in care alta data erau stupii este plin de iarba si pomi crescuti in mod salbatic dar sper ca nu peste mult timp sa fie o adevarata gradina a raiului. Ma rog, asta depinde si de vecini...
Anii au trecut si iata-ma dand consultanta unui unchi, in 2004. Avea si el o dorinta: sa vada in stupina cel putin 20 de stupi! Si din cauza asta, el fiind deja in varsta, incerca in fiecare an sa divida cat mai repede familiile de albine, le roia artificial de iti era mai mare mila de ele saracele, se bezmeticeau, erau jalnice, dar el era mandru ca avea 4 stupi! E evident ca toamna faceam unirea familiilor, altfel nu ar fi reusit sa iasa din iarna. In anul in care a trecut la cele vesnice, s-au prapadit si albinele. L-am visat ca imi spunea ca va trimite un roi de albine in stup, sa ma duc si sa am grija de ele. Visul s-a materializat, numai ca o matusa mai iute de mana a luat stupul cu tot cu roi, considerand ca daca a venit poate sa-l ia ea, doar gradina nu mai era controlata de nimeni. Eu am aflat mult mai tarziu, cand am intrebat-o daca nu a venit un roi in stup...
Dragostea de albine e ca o iubire de care nu scapi toata viata. Te bazaie tot timpul. Nu am facut niciodata din apicultura un mod de a subjuga albina. Era un parteneriat in care ea producea mai mult decat avea nevoie iar eu luam mai putin decat ar fi fost posibil. Nu am lasat niciodata cuibul albinelor fara 25 de kg de miere peste iarna si am avut satisfactia de a trai toate dupa iernile lungi si geroase.
Acum as fi tentat sa cresc albinele in mod traditional, fara nimic artificial, in sistem de stup Warre. Fara faguri artificiali, fara rame mobile, sarma si toate minunile. Sa inspectezi stupul doar de doua trei ori pe an, primavara si toamna, lasand albina sa isi aranjeze casa dupa cum doreste ea, ca in salbaticie. Se pare ca inclusiv celulele sunt putin diferite in natura fata de ceea ce ne ofera foaia de fagure artificial, in sensul ca spre iarna, regina prefera sa oua in celulele mai mici, pregatind astfel o generatie de albine mai mici, si de aici si un consum mai mic de miere peste iarna. Poate stie ea ce stie, albinele sunt mai vechi decat omul pe aceasta planeta! Avem noi de invatat de la ea! E evident ca ea nu prea are ce sa invete din lacomia omului care scoate mierea si pune sirop de zahar!
Astazi, locul in care alta data erau stupii este plin de iarba si pomi crescuti in mod salbatic dar sper ca nu peste mult timp sa fie o adevarata gradina a raiului. Ma rog, asta depinde si de vecini...
 |
| Inspectia ramei, 2004 |
 |  | |||||||||||||||||||||||||||||||
| Mica stupina a unchiului Ion Patrascu, 2004 |
 |
| Grauncioare de polen din diverse flori |
 |
| Harnicuta |
 |
| Model de stup Warre |
 |
| Polen de floarea soarelui |
duminică, 19 mai 2013
Zumzetul primaverii
Primavara si-a intrat in drepturi, deja mergem direct catre vara. Asa se intampla de mai mult timp, Romania tinde sa aiba doar doua anotimpuri: iarna si vara.
Totul s-a trezit la viata si evolueaza. Incercam sa tinem pasul cu natura, sa traim in felul ei. Acum vedem daca operatiunile efectuate cu o luna in urma au fost bune sau nu (taierea vitei-de-vie, taierile pomilor fructiferi, rasaduri de legume sau flori). E evident ca din tot contextul lipseste insa o familie de harnicute inaripate, mi-as dori sa zumzaie cateva familii de albine in gradina casei taranesti. Am rugat un apicultor renumit din zona sa imi faca si mie cativa roi, astept ca pana la tei sa fie formati. In cateva saptamani vor fi instalati! Am senzatia ca o gradina care are stupi este o gradina vie, traitoare in spirit divin. Plus ca e o traditie a casei existenta unei prisaci, cat de mica, dar sa fie! Bunul Dumnezeu ne va ajuta in tot ceea ce facem!
 |
| Flori de mar |
 |
| Flori de zarzar |
 |
| Danila, un motan de aproximativ 17 ani... |
 |
| Irisi |
 |
| Somnolenta in familie |
 |
| Floare de canna |
 | ||||
| harnicuta cauta nectar |
Totul s-a trezit la viata si evolueaza. Incercam sa tinem pasul cu natura, sa traim in felul ei. Acum vedem daca operatiunile efectuate cu o luna in urma au fost bune sau nu (taierea vitei-de-vie, taierile pomilor fructiferi, rasaduri de legume sau flori). E evident ca din tot contextul lipseste insa o familie de harnicute inaripate, mi-as dori sa zumzaie cateva familii de albine in gradina casei taranesti. Am rugat un apicultor renumit din zona sa imi faca si mie cativa roi, astept ca pana la tei sa fie formati. In cateva saptamani vor fi instalati! Am senzatia ca o gradina care are stupi este o gradina vie, traitoare in spirit divin. Plus ca e o traditie a casei existenta unei prisaci, cat de mica, dar sa fie! Bunul Dumnezeu ne va ajuta in tot ceea ce facem!
 |
| Muntii vazuti peste dealuri, Oltenia |
 |
| Flori de salcam |
 |
| Struguri in formare |
 |
| Cerna, frumos si limpede curgatoare |
 |
| Hercule, realizat din otel pentru tunuri |
 |
| Crepuscul |
 |
| Dunarea la Cazane |
 |
| Tatuaj inuman din nevoia de a ramane posteritatii |
 |
| poiana la tara (Oltenia) |
 |
| Indicatoare montane |
 |
| Peste crestele muntilor |
 |
| Copacul din margine de drum |
 |
| Panorama Herculane |
 |
| Vita-de-vie a pornit foarte bine in vegetatie |
 |
| Herculane, dupa 11 ani |
 |
| Poiana |
 |
| Nucul din gradina |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)