Sarbatorim intrarea intr-un nou an! Sa avem sanatate, fericire, sansa de a ne fi mai bine!
marți, 31 decembrie 2013
sâmbătă, 21 decembrie 2013
Primavara din casa...
Cactus harnic... |
gradina verde din bucatarie- gladita si cactusi |
flori de iarna la un cactus... |
butas lavanda Dubrovnik |
Otetar galben |
stejar in miniatura |
Stejarul l-am plantat cu ocazia unui eveniment. Incerc sa plantez cate un copac din seminte la fiecare eveniment mai important din existenta noastra. Otetarul galben l-am semanat din timp pentru a fi transplantat la primavara in zona apicola...se pare ca este bun melifer, am vazut albinele vizitandu-l foarte intens in vara. Astept sa vad ce rata de germinare au semintele de tei si de lavanda. Primavara incepe in apartament inca din iarna...Sunt curios cum ierneaza albinutele.
duminică, 1 decembrie 2013
A venit iarna...
Iata ca anotimpul rece nu asteapta si s-a instalat si in Bucuresti de cateva zile. Primii fulgi de nea imi starnesc amintiri din copilarie, incerc sa simt totul cu aceeasi inocenta si placere. E adevarat ca altfel era iarna la tara, asternandu-se un strat de zapada peste casele cufundate in linisite ca intr-un lintoliu, si altfel se vede iarna intr-un oras agitat ca Bucurestiul. Dar esenta ramane aceeasi. Perceptia poate fi identica daca facem abstractie de diferentele arhitecturale si de decibelii aflati la limita maxima uneori, pentru ca odata cu prima zapada parca vine si o stare ce determina ambuteiaje infernale, asezonate cu nervozitatea soferilor. In sat, pe ulita, nimic din toate astea; e doar o liniste de mormant si un joc diafan al fulgilor de nea in zborul lor lin catre pamant. Plus bucuria copiilor exprimata mai mult sau mai putin. Ciclicitatea anotimpurilor...un joc prin care Dumnezeu sau Marea Inteligenta Universala ne arata o cale pentru a ajunge "in centru", indiferent de modul in care se manifesta.
Alecsandri - Iarna
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum.
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi
Peisajele sunt de vis, chiar daca pozele sunt luate de pe net.
Alecsandri - Iarna
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum.
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi
Peisajele sunt de vis, chiar daca pozele sunt luate de pe net.
duminică, 24 noiembrie 2013
Pastel insorit
Iata ca a trecut si timpul insorit, timp in care ne-am mai plimbat prin tara, admirand pastelul frunzelor de toamna. Din batrani se spune ca daca toamna vine incet, pana cand toti copacii vor fi desfrunziti, iarna va fi domoala. Vom vedea, suntem atenti, cu atat mai mult cu cat interesul este si pentru familiile de albine ce deja s-au strans in ghemul de iernare si torc linistite, visand la splendoarea florilor si la gustul dulce al nectarului... Dar pana atunci va veni omatul si va imbraca in alb tot cojocul verde sau pastelat al vegetatiei.
Herculane, statiunea care incepe sa renasca din propriile ruine, desi orasul nu a trecut printr-un razboi ci prin nepasarea oamenilor politici. Ignoranta clasei politice ne poate prabusi ca popor daca nu vom reactiona atunci cand "investitiile" facute de edili sunt de fapt metode facile de a umple buzunarele clientelei politice. Las deoparte faptul ca ei "ajung" acolo pentru ca sunt multi interesati de acest aspect. Imi aduc aminte de maretele realizari ale primarului doctor: propunerea sa faca cea mai mare cruce florala, sa faca cel mai mare carnat din urbe si din tara, sa faca cea mai mare adunare a "Mos Craciunilor", sa aduca ceasuri suflate cu aur, desi iti rupi picioarele in trotuarele adiacente. Da, dar cand cazi, vezi ceasul poleit cu aur! Ai o satisfactie ca avem ceasuri ca in marile metropole europene - Paris, Londra, ca la Roma nu am vazut sa fie asa ceva, cred ca romanii sunt mai sanatosi la cap sau poate s-au ferit sa dea de lucru indigenilor dintr-o anumita tara - plus ca avem un primar care e "popular". M-am saturat sa imi spal pantofii de fiecare data cand merg prea mult prin oras pentru ca se prea poate sa se fi prins ceva mirositor pe talpa, dat fiind faptul ca prin frunzisul asternut pe trotuare nu stii ce surpriza se ascunde...
Revenind la Herculane, marele avantaj al celor care locuiesc in zona consta in gratuitatea apei minerale de la izvorul din centrul orasului.
Daca la Roma poti spune ca nu mori de sete, gasind o fantana cu apa potabila cel putin in 500 de metri, la Herculane poti avea apa minerala de calitate non stop.
Herculane, statiunea care incepe sa renasca din propriile ruine, desi orasul nu a trecut printr-un razboi ci prin nepasarea oamenilor politici. Ignoranta clasei politice ne poate prabusi ca popor daca nu vom reactiona atunci cand "investitiile" facute de edili sunt de fapt metode facile de a umple buzunarele clientelei politice. Las deoparte faptul ca ei "ajung" acolo pentru ca sunt multi interesati de acest aspect. Imi aduc aminte de maretele realizari ale primarului doctor: propunerea sa faca cea mai mare cruce florala, sa faca cel mai mare carnat din urbe si din tara, sa faca cea mai mare adunare a "Mos Craciunilor", sa aduca ceasuri suflate cu aur, desi iti rupi picioarele in trotuarele adiacente. Da, dar cand cazi, vezi ceasul poleit cu aur! Ai o satisfactie ca avem ceasuri ca in marile metropole europene - Paris, Londra, ca la Roma nu am vazut sa fie asa ceva, cred ca romanii sunt mai sanatosi la cap sau poate s-au ferit sa dea de lucru indigenilor dintr-o anumita tara - plus ca avem un primar care e "popular". M-am saturat sa imi spal pantofii de fiecare data cand merg prea mult prin oras pentru ca se prea poate sa se fi prins ceva mirositor pe talpa, dat fiind faptul ca prin frunzisul asternut pe trotuare nu stii ce surpriza se ascunde...
Revenind la Herculane, marele avantaj al celor care locuiesc in zona consta in gratuitatea apei minerale de la izvorul din centrul orasului.
Daca la Roma poti spune ca nu mori de sete, gasind o fantana cu apa potabila cel putin in 500 de metri, la Herculane poti avea apa minerala de calitate non stop.
dealuri oltenesti |
apa minerala la izvor |
Peisaje luxuriante in parcul Circului |
Gladita, un copac melifer cu un design special |
gladita rasarita... |
paznicul portilor |
relaxare motanesca |
luni, 28 octombrie 2013
Roadele toamnei
A trecut vremea ploioasa, ne-a lasat sa ne bucuram de pastelul de vis al frunzisului, de razele calde ale soarelui de octombrie, de roada cea bogata a anului. Strugurii s-au facut vin, granele sunt in hambare, albinele stau pe fagurii lor plini de miere...
Pentru a diversifica plantele si arbustii meliferi din zona, am iesit la vanatoare de seminte. Arbustii meliferi sunt vizati in primul rand. Gladita, un copac bun sa pazeasca stupina, prin ghimpii sai dezvoltati, este si foarte bun melifer, oferind albineleor un cules de nectar si polen in pauza existenta intre culesul de salcam si pana la tei. Nu am prea lamurit-o eu cu arbustii care fac doar flori femeiesti si cei care fac flori masculine, sper sa se decida pana la varsta de 5-6 ani. :) Am descoperit si versiuni diferite pentru germinarea semintelor, dat fiind faptul ca acestea au un invelis foarte rezistent (similar semintelor de canna indica). Incerc sa vad daca decorticarea partiala a unui mic strat din coaja dura poate determina incoltirea semintelor. Experimentez pe exemplare putine, urmand ca pana la primavara sa decid care este cea mai buna varianta de lucru.
Am descoperit si seminte de paulownia, alt arbust melifer, alaturi de vestita evodia, ale carei tufe inca nu le-am zarit in parcurile bucurestene. Se pare ca am plecat prea devreme la vanatoare de seminte de arbori meliferi, inca nu e totul aranjat de catre mama natura.
Pana la urma, intre doua plimbari, iau si mai multe teci de gladita, pentru a reusi sa adun suficiente seminte necesare pentru semanarea unui gard viu care sa delimiteze proprietatea mea de cea a vecinilor, constructia fiind atat eco, dar si trainica.
Iar aici am pus in evidenta cele doua soiuri diferite de gladita, unele au samanta cafeniu-maro iar altele sunt galben verzui. Care e diferenta melifera, nu stiu, ramane ca la vara sa urmaresc inflorirea celor doua specii sa vad care sunt mai intens vizitate de albine.
Pentru a diversifica plantele si arbustii meliferi din zona, am iesit la vanatoare de seminte. Arbustii meliferi sunt vizati in primul rand. Gladita, un copac bun sa pazeasca stupina, prin ghimpii sai dezvoltati, este si foarte bun melifer, oferind albineleor un cules de nectar si polen in pauza existenta intre culesul de salcam si pana la tei. Nu am prea lamurit-o eu cu arbustii care fac doar flori femeiesti si cei care fac flori masculine, sper sa se decida pana la varsta de 5-6 ani. :) Am descoperit si versiuni diferite pentru germinarea semintelor, dat fiind faptul ca acestea au un invelis foarte rezistent (similar semintelor de canna indica). Incerc sa vad daca decorticarea partiala a unui mic strat din coaja dura poate determina incoltirea semintelor. Experimentez pe exemplare putine, urmand ca pana la primavara sa decid care este cea mai buna varianta de lucru.
Am descoperit si seminte de paulownia, alt arbust melifer, alaturi de vestita evodia, ale carei tufe inca nu le-am zarit in parcurile bucurestene. Se pare ca am plecat prea devreme la vanatoare de seminte de arbori meliferi, inca nu e totul aranjat de catre mama natura.
Pana la urma, intre doua plimbari, iau si mai multe teci de gladita, pentru a reusi sa adun suficiente seminte necesare pentru semanarea unui gard viu care sa delimiteze proprietatea mea de cea a vecinilor, constructia fiind atat eco, dar si trainica.
Toamna in Titan |
Pastel de toamna |
Valuri in Herastrau |
umil |
seminte gladita |
cele doua feluri de gladita... |
marți, 1 octombrie 2013
Toamna bacoviana
De cateva zile ploua si este urat in Bucuresti. Atat de urat ca abia daca iti mai vine sa pleci dintr-un loc in altul. Traficul e dat peste cap, norii se scutura necontenit iar frigul pune stapanire pe tot. E adevarat, asa stiu ca se declansau si toamnele din copilaria mea. Aparea brusc o vreme din asta, timp de o saptamana, cu ploi si vreme rece, apoi soarele reaparea dar nu mai avea putere cu adevarat, era un soare bland.
Fara sa vreau, dupa ce am cunoscut versurile bacoviene, le asociez intotdeauna toamnei ploioase:
Lacustra
De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si mă duce un gând
Spre locuintele lacustre.
Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate mă izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri mă gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.
De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si mă duce-un gând
Spre locuintele lacustre.
Din fericire, sa speram ca vremea asta nu tine prea mult...
Nu pot sa inteleg cum rezista cei din nord la o vreme ca asta.
La tara...
Sunt zile in care vrei sa te unesti cu natura, sa apartii unui loc in care te simti extraordinar, acolo unde timpul pare ca se pierde in vesnicie, ca se scurge altfel decat in oras.
Iata ca am ocazia sa savurez cateva zile la tara,desi numai relaxare nu se numeste ceea ce am facut. Munca fizica, de exterminare a rugilor de mur ce pusesera stapanire pe o bucata din gradina, dezvoltati in voie in cei 8 ani in care nimeni nu i-a deranjat. Interesant este ca au o compozitie bazata pe amidon in tulpina, asa ca ard foarte bine, chiar daca sunt verzi. Inlocuirea apei cu amidonul are rolul de a face mai rezistente in fata gerului mladitele anuale. Ma asteptam sa fie dotati cu radacini pivotante puternice, dar sistemul lor radicular este mai mult superficial, avand insa un ecosistem care le permite sa aiba umezeala, la umbra lor se dezvolta un miceliu de muschi si licheni care pastreaza umezeala.
dupa 1 an- schimbare
Intre timp, am controlat si am restrans familia de albine, pregatind-o de iernat. Avand in vedere ca am plecat de la o mana de albine, roiul din iunie, acum se prezinta chiar foarte bine, avand, la prima vedere, suficiente rezerve pentru a depasi iarna. Oricum, voi incerca sa aplic metodele descrise de Malaiu, cu stimularea familiei in primavara. Zona unde vreau sa amplasez stupii este favorabila apiculturii, fiind o zona de dealuri impadurite, in principal, cu salcam. In mai, cand infloreste salcamul, tot codrul pare nins, atat de mult salcam este in padure. Iar atmosfera este incarcata de mirosul de salcam. pacat ca nu este si tei suficient, ma rog, asta este prima senzatie, desi nu am strabatut padurea, sa vad ce procent are in tei.
Acum asteptam sa vedem ce mai trebuie sa facem sa ajungem la aratura de toamna, sa pregatim terenul pentru cultivare, dupa o pauza de mai bine de 8 ani. Planuri am cu duiumul, timp de pus in practica nu prea este. As vrea sa plantez un rand de lavanda, cateva de floarea soarelui, cateva de facelia si alte plante melifere, sa inmultesc pe langa gard sanzienele de gradina (au potential melifer, sunt foarte vizitate de albine), sa plantez gardul de gladita pe langa vita de vie (este si eco, fiind natural 100% si este si durabil in timp, necesitand doar taieri de ramificare si eventual ulterior de intretinere a coroanei). Gladita are si potential melifer bun, florile aparand in perioada dintre salcam si tei. Strabunicul meu a plantat in granita padurii un roscov(denumirea populara a gladitei), eu urmeaza sa-i inmultesc. Ar trebui ca fiecare sa contribuie la imbunatatirea bazei melifere, sa planteze cel putin un pom melifer, daca are teren la tara. Nu trebuie sa asteptam pe nimeni din afara, noi trebuie sa facem singuri gospodarirea tarii cat mai bine. Nu cred ca nebunia cu exploatarea aurului ne va aduce ceva bun, ci doar exploatarea resurselor aflate la suprafata. Dar odata cianurat mediul, rana urata a celor 4 munti rasi si transformati in namol se va dezvolta in tumora ce va invada corpul natural al zonei motilor. Nu se va mai putea exploata nimic din resursele naturale, lemn, miere, lapte, carne de vaca, oaie sau ce o mai fi crescand in zona. Cresterea durabila nu o da o exploatare intensa de 10 ani ci dezvoltarea durabila ce include resursele naturale existente. Elvetia nu extrage aur si e cea mai bogata natiune. Noi nu...
Iata ca am ocazia sa savurez cateva zile la tara,desi numai relaxare nu se numeste ceea ce am facut. Munca fizica, de exterminare a rugilor de mur ce pusesera stapanire pe o bucata din gradina, dezvoltati in voie in cei 8 ani in care nimeni nu i-a deranjat. Interesant este ca au o compozitie bazata pe amidon in tulpina, asa ca ard foarte bine, chiar daca sunt verzi. Inlocuirea apei cu amidonul are rolul de a face mai rezistente in fata gerului mladitele anuale. Ma asteptam sa fie dotati cu radacini pivotante puternice, dar sistemul lor radicular este mai mult superficial, avand insa un ecosistem care le permite sa aiba umezeala, la umbra lor se dezvolta un miceliu de muschi si licheni care pastreaza umezeala.
regatul murilor - 2013 |
atac la regatul murilor |
Locul de odihna, viitoare gradina |
Intre timp, am controlat si am restrans familia de albine, pregatind-o de iernat. Avand in vedere ca am plecat de la o mana de albine, roiul din iunie, acum se prezinta chiar foarte bine, avand, la prima vedere, suficiente rezerve pentru a depasi iarna. Oricum, voi incerca sa aplic metodele descrise de Malaiu, cu stimularea familiei in primavara. Zona unde vreau sa amplasez stupii este favorabila apiculturii, fiind o zona de dealuri impadurite, in principal, cu salcam. In mai, cand infloreste salcamul, tot codrul pare nins, atat de mult salcam este in padure. Iar atmosfera este incarcata de mirosul de salcam. pacat ca nu este si tei suficient, ma rog, asta este prima senzatie, desi nu am strabatut padurea, sa vad ce procent are in tei.
asteptand aratura de toamna |
panorama spre padure |
peisaj de toamna in livada |
floarea soarelui plantata in iulie |
Seminte de Canna indica |
relaxare pisiceasca |
restrangerea si pregatirea de iernare a roiului |
flori melifere |
Salcia din gradina |
luni, 16 septembrie 2013
Amintiri despre viitor
Nu as vrea sa cred ca avem indolenta unui popor care nu stie sa-si apere natura inconjuratoare. Aici ne-am nascut, prin nu se stie ce intamplari cosmice, pentru ca altfel ne-am fi nascut in alta constelatie, in alt Univers, sau poate pe alt continent si in alta tara. Daca insa ne-am nascut in tara asta, trebuie sa facem in asa fel incat sa ne fie bine atat noua cat si urmasilor nostrii. Nu as vrea sa facem cadou generatiilor ce vor veni doar un teren arid si sterp, cu dune pe care nu creste nimic, cu ape care sa aiba o centratie de metale grele mai mare de cine stie cate ori decat norma admisa. Si nici nu vrem adieri de cianura in loc de adieri de zefir.
Mi-e sila de guvernantii care s-au perindat de 24 de ani incoace, nimic bun nu au facut pentru tara de bunavoie ci doar fortati de imprejurari. Croatia, o tara trecuta prin razboiul din 1992-1995, are cel putin 1200 km de autostrada. La noi inca se chinuie sa vada daca mai termina ce au inceput, avem doar a cincea parte din ce au croatii. Plus ca la noi, nu se stie de ce, preturile ajung de 10 ori mai mari pentru km de autostrada, desi avem teren stabil, si chiar piatra. Asa e viata, mergem inainte cu o caruta trasa de traseisti, de fripturisti, de smenari si hoti.
Avem insa dreptul sa protestam, sa cerem sa nu exploatam in mod poluant un zacamant, pana cand nu vom avea tehnologia care sa fie prietenoasa cu mediul. Si in plus, nu stiu de ce tot ceea ce avem mai bun trebuie dar altora sa exploateze. Chiar nu avem niciun creier de Doamne ajuta?
Mi-e sila de guvernantii care s-au perindat de 24 de ani incoace, nimic bun nu au facut pentru tara de bunavoie ci doar fortati de imprejurari. Croatia, o tara trecuta prin razboiul din 1992-1995, are cel putin 1200 km de autostrada. La noi inca se chinuie sa vada daca mai termina ce au inceput, avem doar a cincea parte din ce au croatii. Plus ca la noi, nu se stie de ce, preturile ajung de 10 ori mai mari pentru km de autostrada, desi avem teren stabil, si chiar piatra. Asa e viata, mergem inainte cu o caruta trasa de traseisti, de fripturisti, de smenari si hoti.
Avem insa dreptul sa protestam, sa cerem sa nu exploatam in mod poluant un zacamant, pana cand nu vom avea tehnologia care sa fie prietenoasa cu mediul. Si in plus, nu stiu de ce tot ceea ce avem mai bun trebuie dar altora sa exploateze. Chiar nu avem niciun creier de Doamne ajuta?
Un tanar cu simtul umorului. Nu e departe de adevar... |
La Universitate |
Grup protestatari |
In mars |
Spectacol stradal |
Sezatoare anti RMGC |
Cel mai tranar protestatar |
Amintiri despre viitor? |
joi, 5 septembrie 2013
A venit toamna...
A venit toamna ...
E timpul plimbarilor si amintirilor, e anotimpul iubirii...
Toamna imi trezeste sentimente nebanuite, rascoleste prin adancul sufletului, imi aduce aminte de actori fantastici pe care i-am pierdut prea devreme, ramanand de fiecare data mai saraci. Iata un actor desavarsit, plecat devreme dintre noi, intr-o toamna frumoasa:
Un alt glas si un timbru deosebit, Tatiana Stepa, o voce fantastica, rascolind in noi, determinandu-ne sa cautam raspunsuri.
Te asteptam toamna cu peisajele tale superbe!
E timpul plimbarilor si amintirilor, e anotimpul iubirii...
Toamna imi trezeste sentimente nebanuite, rascoleste prin adancul sufletului, imi aduce aminte de actori fantastici pe care i-am pierdut prea devreme, ramanand de fiecare data mai saraci. Iata un actor desavarsit, plecat devreme dintre noi, intr-o toamna frumoasa:
Te asteptam toamna cu peisajele tale superbe!
vineri, 23 august 2013
Concediul in Croatia
Pentru ca tot e sezon de vacanta, ne-am propus sa calatorim spre Croatia, o tara care este vizitata in fiecare an de 45 de milioane de turisti. Probabil ca exista si motive, nu? Impresia generala este ca a ajuns o tara mai dezvoltata decat Romania, desi a trecut printr-un razboi dramatic in anii 90-95. Au autostrazi care leaga capitala Zagreb de litoral, autostrazi cum Romania inca nu are. De ce? sa fie oare de vina politrucii pe care i-am ales de 23 de ani incoace???
Tunelul de pe autostrada ce leaga Zagreb de Split are 5,5 km si trece prin munte... La noi se chinuie de doua decenii sa faca 100 de km de autostrada... Ei au peste 1100 km... La ei soseaua este ca foaia de hartie... La noi e numai valuri...
Bun, sa trecem la prezentarea locurilor turistice!
Plitvice. Parc national, rezervatie. Avem si noi rezervatii naturale. Numai ca nu sunt puse in valoare. Plus ca al lor este deosebit.
Pentru vizitarea parcului aveti nevoie de un bilet de intrare, care include, optional, plimbarea cu vaporasul si cu trenulet auto. Costul este de 120 kune, echivalentul a 16 euro. Plata se face in kuna si eventual cu cardul, inca nu accepta euro. Cine crede ca are o conditie fizica de invidiat, poate renunta la plimbarile mecanice si sa bata la picior tot parcul. Ce-i drept, e destul de mare, asa ca va doresc succes! Noi am preferat sa facem un traseu mai lung, cel care incepe de la lacurile superioare si care includea atat plimbarea cu vaporasul cat si "urcarea" cu trenuletul auto.
Peisajul este superb, daca aveau si cateva insule suspendate putea sa concureze cu natura imaginata de James Cameron in Avatar! Irizatiile apei (limpede ca un cristal) cuprind o paleta destul de larga, de la verde la albastru, turcoaz sau cum distinge fiecare... Asadar, prefer sa atasez poze (chiar daca nu reflecta in totalitate adevarul cromatic surprins de ochiul uman).
Cascadele sunt superbe, chiar daca inaltimea lor nu este fantastica, jocul pe care l-au facut, strecurandu-se printre ierburile crescute, prin crevasele calcaroase, este demn de evolutia relatiei apa-piatra. A invins apa...
Impresia generala, dupa ce ne-am plimbat mai mult de 6 ore prin parc, era aceea ca nu eram deloc epuizat ci realimentat de un peisaj cu adevarat fascinant. Va recomand sa nu ratati plimbarea printr-un parc unic in aceasta zona a Europei! Apele va vor incanta cu nuantele demne de un pictor renumit iar natura este un furnizor fantastic de energie spirituala.
Coasta Adriaticii este stancoasa si demna de o carte de colorat. Jocul luminii si al apei este o placere pentru ochi, un rasfat pe care nu te astepti sa-l intalnesti.
Si pentru ca e bine sa mergi in cautare de civilizatii si lumi noi, am plecat pe insula Hvar, cu feribotul. Legendele erau fabuloase, ca e insula lavandei, ca este ceva nemaivazut, etc. Dupa ce am trecut de Sucuraj, locul debarcarii, nu vedeam decat pustietate in stanga si de-a dreapta soselei. Norocul a fost ca ne-am luat si echipamentul pentru plaja. Da, echipament complet compus din una bucata izopren care sa atenueze prezenta pietrelor precum si una bucata slapi gumati pentru ca altfel nu poti intra pe pietrele de la malul apei. Auzisem si de ceva arici de mare, asadar erau si echipament de protectia muncii, ma rog, a relaxarii. Asa ca daca tot aveam echipamentul ne-am intins la plaja pentru cateva ore, lasand la urma descoperirea orasului Hvar.
Dupa plaja binemeritata si linistita dintr-un golfulet lipsit de aglomeratia zilnica din Dvrenik, ne-am indreptat catre orasul Hvar. Nu ne imaginam ca orasul e chiar atat de frumos si cu o istorie care coboara pana in perioada venetiana si romana.
Superb oras, chiar daca la prima vedere este mai scump decat zona continentala.
Stradutele inguste au aerul italian, venetian, se simte istoria cum respira printre ziduri.
Marmura din aleea centrala a fost slefuita de-a lungul timpului de negutatori, de razboinici si de miile de turisti. In port erau acostate yahturi cum rareori se vad. Barcile cu motor fac legatura cu alte insule din jurul Hvarului, ducand turistii pe insulele mai putin aglomerate sau naturiste.
De sus, de pe colina, trona Cetatea Spaniola, o constructie ridicata in perioada lui Carlos al V lea. Din punct de vedere arhitectonic nu este cine stie ce arta, dar panorama vazuta din cetate este deosebita.
Urmatoarea iesire a fost in Dubrovnik, orasul care tinea pagina jurnalelor de razboi in perioada 1992-1995. E uimitor cum si-a revenit acest oras datorita turismului! Din cenusa razboiului iugoslav, iata ca a rasarit ca o pasare Pheonix.
Tunelul de pe autostrada ce leaga Zagreb de Split are 5,5 km si trece prin munte... La noi se chinuie de doua decenii sa faca 100 de km de autostrada... Ei au peste 1100 km... La ei soseaua este ca foaia de hartie... La noi e numai valuri...
Bun, sa trecem la prezentarea locurilor turistice!
Plitvice. Parc national, rezervatie. Avem si noi rezervatii naturale. Numai ca nu sunt puse in valoare. Plus ca al lor este deosebit.
Plitvice, ape cu irizatii superbe |
Peisajul este superb, daca aveau si cateva insule suspendate putea sa concureze cu natura imaginata de James Cameron in Avatar! Irizatiile apei (limpede ca un cristal) cuprind o paleta destul de larga, de la verde la albastru, turcoaz sau cum distinge fiecare... Asadar, prefer sa atasez poze (chiar daca nu reflecta in totalitate adevarul cromatic surprins de ochiul uman).
Cascada |
Turistii sunt la fel de multi ca la Roma, la Sf. Petru... |
Coasta Adriaticii este stancoasa si demna de o carte de colorat. Jocul luminii si al apei este o placere pentru ochi, un rasfat pe care nu te astepti sa-l intalnesti.
Palmierii sunt la ei acasa, spre deosebire de cei "adoptati" de primarul cu nume de leguma |
apa e cristalina si mai sarata decat Marea Neagra |
Legatura cu alte insule se face prin linia de feribot, punctuala |
Oare, vom avea si noi ape cristaline??? |
Colt dalmat colorat |
Dupa plaja binemeritata si linistita dintr-un golfulet lipsit de aglomeratia zilnica din Dvrenik, ne-am indreptat catre orasul Hvar. Nu ne imaginam ca orasul e chiar atat de frumos si cu o istorie care coboara pana in perioada venetiana si romana.
Superb oras, chiar daca la prima vedere este mai scump decat zona continentala.
Stradutele inguste au aerul italian, venetian, se simte istoria cum respira printre ziduri.
Marmura din aleea centrala a fost slefuita de-a lungul timpului de negutatori, de razboinici si de miile de turisti. In port erau acostate yahturi cum rareori se vad. Barcile cu motor fac legatura cu alte insule din jurul Hvarului, ducand turistii pe insulele mai putin aglomerate sau naturiste.
De sus, de pe colina, trona Cetatea Spaniola, o constructie ridicata in perioada lui Carlos al V lea. Din punct de vedere arhitectonic nu este cine stie ce arta, dar panorama vazuta din cetate este deosebita.
strada din Hvar |
Pitoresc in Hvar |
Arhitectura in Hvar |
Fiat lux! |
Panorama Hvar - se vad barcile care fac legatura cu insulele apropiate |
Nu stiu daca aparatul transmite si emotia orasului Hvar |
Facilitati. Nu va asteptati sa fie ceva gratis! |
Tiglele noi dupa bombardamentele de acum 20 de ani |
Panorama poate fi vazuta de pe muntele apropiat, dupa ce ai urcat cu telecabina. |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)