Calatori pe pamant...

Murim si noi

de Victor Eftimiu

Cu fiecare dintre cei
De care moartea ne desparte,
Murim şi noi – lăsând o parte
În fiecare dintre ei ...

Imagini ... gânduri ... doruri ... vise
Adorm în stinsele priviri,
Un cer întreg de amintiri
În pleoapele pe veci închise…

Incursiune prin istorie

Cum sa reusesti sa cuprinzi un secol intr-o plimbare? Sa stii cum erau oamenii, ce idei aveau, ce gandeau despre eternitate? Ei bine, un drum prin Bellu este ca o incursiune in 150 de ani! Gasim persoane trufase si orgolioase (nu se stie daca cei din timpul vietii sau urmasii lor, nevoiti sa-si faca o prezentare a blazonului prin ceea ce au avut mai bun in familie) ce si-au inscris pe piatra functiile detinute (ma amuza frontonul friza in care este specificat "comerciant X" sau "familia inspector general Z" sau "profesor doctor inginer...B"sau "familia director general T"- au uitat sa treaca unde a fost director- cred ca nu au inteles ca in lumea de dincolo nimeni nu pleaca insotit de titlu si functii) chiar daca la Tatal ceresc acest aspect nu are relevanta. E o contradictie fantastica intre faptul ca filosofii antichitatii doreau sa fie imprastiati in vant, pentru ca ei sunt NIMIC si dorinta de a infige in spinarea timpului cate o constructie puternica, aratand astfel posteritatii maretia vietii lor.
Dincolo de toate, multe constructii funerare sunt adevarate opere de arta.
Unele ne coplesesc prin armonia lor, altele prin grandoarea lor, altele prin finetea pe care o transmit peste sute de ani.
Pacat insa ca acest cimitir este condus de persoane care pun mai presus de arta interesul pentru specula cu locuri de veci, unele lasate intentionat in paragina pentru a fi mai apoi transferate catre noii ciocoi ce doresc sa isi asigure un loc de veci "in protipendada" bucuresteana. Celebru este cazul lui Vanghelie, ajuns prin nu stiu ce artificii sa ocupe locul de veci al familiei Lahovari! Deja se afla pe lista cateva locuri de veci superbe, dar lasate in paragina in mod intentionat, pentru valorificarea lor ulterioara...

Maria Tanase

in curand va fi un alt loc...

au mai ramas putine ornamente originale...

Adie un vant de primavara

S-a trezit din nu se stie din ce ungher un vanticel de primavara si adie spre noi cu buzele-i caldute, aducand din nou la viata mugurasii florilor de primavara.
Incet, pe soptite, ghioceii si-au scos clopoteii albi ca neaua, afisand cu un gest nobil blazonul lor cu puncte verzulii. Apoi brandusele si crocusii, etalandu-si gulerasele albastre sau albe alaturi de mustatile lor galbene. De curand, s-au grabit si florile de corn sa-si etaleze galbenul inconfundabil.
Sa nu ne grabim, iarna poate sa fie inca la usa...
Dar pana atunci sa facem prezentarile!

Bellis(nasturei, paralute)

Viorele

flori de corn

Branduse

bergenia

Nebunia estului

La est de Romania se afla un turn al raului care priveste spre noi, la fel cum ochiul lui Sauron din "Stapanul Inelelor" privea spre teritoriile pe care le dorea cucerite. Noi suntem aici la granita de est a Europei. Din nefericire, nu am avut exponenti politici nationali destoinici, am avut epigoni ce nu se ridica la marimea oamenilor politici care au creat Romania Mare in 1918 sau a celor care erau in perioada 1877 - 1944. Toti cei care au aparut dupa invazia sovietica au fost biete umbre conduse de flamura rosie a Kremlinului. Curatenia din lumea politica si afaceri era necesara pentru a consolida un stat de drept, o democratie reala. Chiar daca uneori se mimeaza statul de drept, in final catre asta tindem. Iar responsabilitatea este imensa, avand in vedere ca acum avem sansa sa fim alaturi de fratii basarabeni. Moldova europeana inseamna ca in timp sa transformam Prutul intr-o locatie strict geografica si nu o delimitare a unor tari. Moldova, furata de Rusia prin act samavolnic in 1812, injumatatita de foamea nesatioasa a taratului rus si mai apoi a lui Stalin, redevine parte a Europei.
Sa vedem cum se va desfasura trilogia inelelor puterii mondo-europene in actualul context. Si mai ales, cum se va termina pohta ce a pohtit Sauron cel nou...