Cum sa reusesti sa cuprinzi un secol intr-o plimbare? Sa stii cum erau oamenii, ce idei aveau, ce gandeau despre eternitate? Ei bine, un drum prin Bellu este ca o incursiune in 150 de ani! Gasim persoane trufase si orgolioase (nu se stie daca cei din timpul vietii sau urmasii lor, nevoiti sa-si faca o prezentare a blazonului prin ceea ce au avut mai bun in familie) ce si-au inscris pe piatra functiile detinute (ma amuza frontonul friza in care este specificat "comerciant X" sau "familia inspector general Z" sau "profesor doctor inginer...B"sau "familia director general T"- au uitat sa treaca unde a fost director- cred ca nu au inteles ca in lumea de dincolo nimeni nu pleaca insotit de titlu si functii) chiar daca la Tatal ceresc acest aspect nu are relevanta. E o contradictie fantastica intre faptul ca filosofii antichitatii doreau sa fie imprastiati in vant, pentru ca ei sunt NIMIC si dorinta de a infige in spinarea timpului cate o constructie puternica, aratand astfel posteritatii maretia vietii lor.
Dincolo de toate, multe constructii funerare sunt adevarate opere de arta.
Unele ne coplesesc prin armonia lor, altele prin grandoarea lor, altele prin finetea pe care o transmit peste sute de ani.
Pacat insa ca acest cimitir este condus de persoane care pun mai presus de arta interesul pentru specula cu locuri de veci, unele lasate intentionat in paragina pentru a fi mai apoi transferate catre noii ciocoi ce doresc sa isi asigure un loc de veci "in protipendada" bucuresteana. Celebru este cazul lui Vanghelie, ajuns prin nu stiu ce artificii sa ocupe locul de veci al familiei Lahovari! Deja se afla pe lista cateva locuri de veci superbe, dar lasate in paragina in mod intentionat, pentru valorificarea lor ulterioara...
 |
| Maria Tanase |
 |
| in curand va fi un alt loc... |
 |
| au mai ramas putine ornamente originale... |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu