Plecarea lui Vifor

Intr-o zi de sfârsit de mai, în mirosul suav al teilor înfloriti, a plecat spre cer, atipind pentru eternitate. Obosit de viata, obosit de boala, prietenul s-a dus spre cer...
Doream sa-l revad in echipa, împreună cu cei dragi, sa mai stam de vorba ca altadata.
Nu a mai fost sa fie.
Am vrut să-i fiu alaturi în ultimul drum material, asa cum promisesem cu o zi înainte familiei indoliate. Dar din nefericire am ajuns mai tarziu. Înțelesesem  că incinerarea e la ora 14. Când am sosit eu, el era deja in flacari, mistuindu-se pentru aceasta lume, asa cum a fost si in viata. Un om cu un suflet mare, cald si iubitor. Un gentilom, asa cum nu e dat sa vezi prea des in lumea noastra.
Desi numele sau "Vifor" ar fi trebuit sa te inghete, el era de o caldura fantastica. Te scotea din trac, incerca sa iti deschida mintea si sufletul.
In urma sa, in sala tacuta a ramas doar catafalcul plin de flori, crinii albi contrastand cu marmura de culoare inchisa. Si liniste, multa liniste!
Să te nasti în slavă si cu un suflet mai alb decât crinul!
Drum lin spre cer! Nu te vom uita niciodata!