Spre seara, canicula bucuresteana mi-a trezit un dor nespus de mare, departe de agitatia cotidiana...Asa ca hotararea a fost luata. Marea, cu intinderea ei linistita si nesfarsita de matase albastra, cu valurile mici ce se agita incetisor langa nisipul fin si sclipitor sau vine inspumata si furioasa, in functie de conditiile meteo, de parca ar avea si ea un suflet si ar fi capricioasa ca o fiinta umana.
Marea, langa care am stat de atatea ori, langa care m-am plimbat, langa care am visat...
Marea, pastratoarea celor transformati in cenusa dupa agitatia unei vieti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu