Iarna prin Bucuresti

Pentru ca aseara a fost o zi speciala, o seara in care s-a serbat cununia civila a doi prieteni dragi, iata ca am avut surpriza sa descopar un Bucuresti vesel si noaptea, cand aparent doar gerul pare a pune stapanire pe centrul istoric. Diferenta dintre atmosfera cu fum de tutun si ce era afara, este imensa, numai ca la noi inca se mai poarta fumatul in locurile publice, desi e o obisnuita pe care nu o inteleg absolut deloc. Dar gusturile nu se discuta!

Floarea paradisului (strelitzia)

Te uita cum ninge in decembre

Nu cred ca exista o placere mai mare pentru un suflet de copil decat cea a primilor fulgi de nea. Poate ca si noi ramanem suflete de copii in corp de adult, iubim zapada si sarbatorile ce o insotesc, precum cea a nasterii Mantuitorului, ideea de puritate si sfintenie, adusa poate si de albul imaculat al zapezilor ce acopera tara in lung si in lat. Parca toata murdaria umana se ascunde sub aceasta nea, totul pare mai curat iar oamenii par mai sinceri, mai comunicativi. Sau poate este doar o senzatie data de fulgii de nea, atat de curati in zborul lor spre pamant! Sa privim muti de privire reteaua cristalina a fulgilor de nea! Dumnezeu a dat atat de multe forme substantelor ce ne inconjoara! Sa facem in asa fel incat si noi sa devenim reverberatii ale frumusetii divine!

macrocristale -  autor strain, eu nu am aparat atat de performant!

USL arata adevarul, ca in poza urmatoare...

Limba noastra cea romana

Tot suntem in anul Caragiale, de la frantuzisme o dam pe englezisme...

Nu inteleg uneori de ce simte nevoia tovarasul Oprescu sa numeasca targul de Craciun ca fiind Bucharest Christmas Market! Ne este rusine cu limba noastra cea romana? Ori daca vin englezii, nu vor intelege utilizarea neaosa "Targ de Craciun" sau "Targul Craciunului"? De acord, suntem noi in UE, dar asta nu trebuie sa ne determine sa numim o biata zona cu 30 de casute ca fiind Christmas Market!

Bucharest fitze

LA MULTI ANI ROMANIA!

La multi ani Romania! As vrea sa cred ca mai exista multi romani care aspira sa vada tara asta ridicata la nivelul celor din vest! Sa fie si Romania ca o mica Elvetie, cu oameni cinstiti si optimisti, cu strazi curate, cu respect pentru adevaratele valori culturale!
Am avut regi adevarati! Am avut ani de glorie! Vrem sa avem din nou oameni politici adevarati si nu doar politruci!

LA MULTI ANI ROMANIA!

Frumuseţea toamnei

Fiecare anotimp are frumusetea sa. Toata succesiunea asta de fatete ale vietii este lasata cu un scop prea bine determinat. Avem de invatat cate ceva de la fiecare anotimp. E un ciclu al vietii fantastic, uimindu-ne prin toata manifestarea, incepand cu primavara zglobie, a invierii naturii si pana la tacerea alba si imaculata. Toamna, cu frunzele ei pastelate, e o incantare a ochiului, inainte ca acest tablou efemerid sa treaca sub haina omatului. Incerc sa redescopar valentele fiecarui anotimp, din toate punctele de vedere. Acum, avand si perspectiva omului de la tara, sper sa sesizez si mai multe aspecte pe care nu aveam cum sa le simt in agitatia citadina.

Kity

Sunt momente in care nu stim cum sa reactionam. Astazi, mai mult ca alta data, m-am dus sa vad ce face perusul meu, de ce e atat de mut si nu e zglobiu, ca altadata, ciripind de indata ce auzea usa de la intrare. L-am gasit asteptand in colivie, nitel apatic. Am intins mana dupa el si nu s-a ferit, cum proceda de obicei. L-am luat in mana si imi parea nitel obosit, tragea sa scape dar nu cu ravna…

L-am asezat pe masa si am vazut ca se impleticea, fara sa aiba prea mare stabilitate in picioare. Cu un ultim efort, a incercat sa zboare pe umarul meu. Respira mai greu. L-am luat usor in mana si l-am asezat din nou pe masa. Simteam ca e in apropierea clipei in care va pleca pe alt taram, ceva din interiorul meu imi spunea asta. Inutil sa ma intreb ce mai are, usor, usor, s-a stins, respirand de doua ori mai profund. A adormit ca un prunc, asteptand invierea in cealalta lume.

Kity, cel care mi-a inviorat diminetile timp de 2 ani, a plecat in alte zari, odata cu toamna ce se strecoara usor in noi…

Toamna frumoasa printre morminte

Toamna, atat de placuta si imbietoare pentru o plimbare prin locuri linistite si putin populate, locuri incarcate de istoria neamului, de istoria oamenilor ce s-au perindat prin aceasta lume… O plimbare prin cimitir! Nu am o predilectie, dar daca am ocazia, nu intarzii sa ma preumblu alene pe aleile strajuite de crucile invechite de vreme si incarcate de licheni. Avem in Bucuresti o oaza de liniste in cimitirul Bellu. Din nefericire, nu stim sa ingrijim o opera de arta, asa cum este acest cimitir ce ne adaposteste la umbra crucilor, lespezilor si monumentelor funerare, unele dintre ele chiar pompoase in stilul arhitectonic, toata floarea cea vestita a Romaniei regatene, interbelice, a culturii noastre (cu certitudine ca tot ceea ce am avut mai valoros in tara asta zace in pamant, acum numai cultura nu avem in tara!)

Minulescu...

Toamna pastelata printre morminte

Monumentul Poroineanu si legenda sa

O greşeală, trei sinucideri
 Chiar dacă a fost una dintre cele mai emblematice figuri ale vieţii politice româneşti, a primit recunoştere din partea tuturor celor care l-au cunoscut, acest om distins, bun şi cinstit avea să primească de la viaţă o cumplită lovitură. Fiind foarte înstărit, Constantin Poroineanu şi-a trimis copiii la studii în străinătate, la Paris. Unul dintre fiii acestuia s-a îndrăgostit de o studentă pariziancă, cu care s-a căsătorit şi pe care a adus-o în România. În tinereţe, bătrânul Poroineanu, aflându-se şi el la Paris, tot pentru studii, a avut o aventură cu o pariziancă din care s-a născut o fată, exact studenta cu care se căsătorise fiul său. Lucrurile mergeau bine, tinerii erau fericiţi, dar pe la vârsta de 30-35 de ani, o bătrână care ştia adevărul le-a spus celor doi.
 „Stupefiată, soţia se sinucide, gest pe care-l face şi soţul ei. Amândoi se odihnesc în cimitirul Bellu, unde au un monument de o rară frumuseţe artistică, executat de sculptorul italian Rafaello Romanelli. Zdrobit de durere, Poroineanu se sinucide la 15 septembrie 1908, a doua zi după întocmirea testamentului prin care lasă toată averea sa de mii de hectare oraşului Caracal”
E pacat insa ca un oras care a primit o avere asa mare nu are bunul simt sa intretina acest monument de o frumusete inegalabila!

Si peste toate, toamna...