Toamna frumoasa printre morminte

Toamna, atat de placuta si imbietoare pentru o plimbare prin locuri linistite si putin populate, locuri incarcate de istoria neamului, de istoria oamenilor ce s-au perindat prin aceasta lume… O plimbare prin cimitir! Nu am o predilectie, dar daca am ocazia, nu intarzii sa ma preumblu alene pe aleile strajuite de crucile invechite de vreme si incarcate de licheni. Avem in Bucuresti o oaza de liniste in cimitirul Bellu. Din nefericire, nu stim sa ingrijim o opera de arta, asa cum este acest cimitir ce ne adaposteste la umbra crucilor, lespezilor si monumentelor funerare, unele dintre ele chiar pompoase in stilul arhitectonic, toata floarea cea vestita a Romaniei regatene, interbelice, a culturii noastre (cu certitudine ca tot ceea ce am avut mai valoros in tara asta zace in pamant, acum numai cultura nu avem in tara!)

Minulescu...

Toamna pastelata printre morminte

Monumentul Poroineanu si legenda sa

O greşeală, trei sinucideri
 Chiar dacă a fost una dintre cele mai emblematice figuri ale vieţii politice româneşti, a primit recunoştere din partea tuturor celor care l-au cunoscut, acest om distins, bun şi cinstit avea să primească de la viaţă o cumplită lovitură. Fiind foarte înstărit, Constantin Poroineanu şi-a trimis copiii la studii în străinătate, la Paris. Unul dintre fiii acestuia s-a îndrăgostit de o studentă pariziancă, cu care s-a căsătorit şi pe care a adus-o în România. În tinereţe, bătrânul Poroineanu, aflându-se şi el la Paris, tot pentru studii, a avut o aventură cu o pariziancă din care s-a născut o fată, exact studenta cu care se căsătorise fiul său. Lucrurile mergeau bine, tinerii erau fericiţi, dar pe la vârsta de 30-35 de ani, o bătrână care ştia adevărul le-a spus celor doi.
 „Stupefiată, soţia se sinucide, gest pe care-l face şi soţul ei. Amândoi se odihnesc în cimitirul Bellu, unde au un monument de o rară frumuseţe artistică, executat de sculptorul italian Rafaello Romanelli. Zdrobit de durere, Poroineanu se sinucide la 15 septembrie 1908, a doua zi după întocmirea testamentului prin care lasă toată averea sa de mii de hectare oraşului Caracal”
E pacat insa ca un oras care a primit o avere asa mare nu are bunul simt sa intretina acest monument de o frumusete inegalabila!

Si peste toate, toamna...