Iata ca am ajuns din nou la Cluj, pe o vreme mohorata de toamna in zona montana dar relativ senin in Cluj ul istoric. Toamna bantuie pe strazi, lumea e mai cuminte, retrasa in case sau in hrube adanci in care mananca sau de distreaza. Ceilalti, deja dorm demult la ora cand eu ma plimb pe strazile aproape pustii.
Viata pare a curge altfel intr-un oras de provincie, totul pare mai lent, oamenii nu sunt la fel de grabiti ca in Bucuresti, de exemplu. Ai senzatia ca cei de acolo au timp, au vesnicia la dispozitie pentru a rezolva ceea ce si-au propus. Chiar si relationarea pare mai inceata dar mai deschisa decat intr-un oras mare. Delicat este faptul ca noi, sudicii, ne dam de gol imediat ca nu suntem de-ai locului, nu avem melodicitatea graiului asa cum o au localnicii. Asta nu constituie insa un aspect negativ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu