Anii au trecut, au ramas doar vechi amintiri surprinse pe un carton ingalbenit de timp, o imagine in negru si alb despre cei care au fost odinioara sau a celor care acum au o varsta numarata in multe decenii....
Frumusetea oamenilor de altadata, spiritul si sufletul lor, razbate pana la noi si ne creioneaza personalitati atat de diferite, dar legate de suflul vietii de la tara, de Dumnezeu, de valori pe care acum cu greu le mai putem distinge intr-o lume aflata in deriva! Valoarea unei maini intinse era la fel de mare precum inscrisul semnat la notar, cuvantul dat era cuvant dat iar totul se reduce la A FI TU, in sens divin! Totul, in alb si negru!
Dupa ce a fost in razboiul balcanic si in primul razboi mondial, mergand pana la Budapesta, in 1919, strabunicul s-a asezat "la casa lui", casa acoperita cu sindrila, nu stiu daca mostenita sau construita intre timp. Pe cerdacului casei stateau stupii, supervizati fiind de un invatator al satului, cel care "stia secretele cresterii albinelor". Vara, dupa ce mirosul teilor nu se mai simtea in atmosfera, se facea "taierea stupului", in covata mare din lemn de tei fiind taiati fagurii albi si plini de miere capacita. Storsul mierii se facea traditional, nu existau masini de extractie. Cred ca ar fi interesant sa fi avut o imagine de ansamblu a acestui Moromete tacut, darz si cu o privire dura, cel care gestiona o familie compusa din 6 copii si un nepot, noua guri de hranit in conditii vitrege, ale crizei din '33 sau din timpul razboiului. Desi avea peste 6 ha de teren si de padure, in 1949, dupa ce au intrat peste tot comunistii, terenurile au fost cedate CAP ului iar in rest nu aveai voie sa ai avere. Fuga din fata saraciei se facea la Bucuresti, locul care atragea ca un magnet pe majoritatea membrilor familiei, 4 copii alaturi de capul familiei plecand spre capitala iar alti doi copii ramanand sa faca stagiatura in agricultura sau in industria locala, aflata in dezvoltare dupa "marea colectivizare si industrializare". Satul traditional s-a bulversat, oamenii instariti sau mai harnici erau pusi la colt de catre noua conducere proletara, intelegand prin proletariat exact lenesii satului, cei care invidiau de moarte pe cei care agonisisera ceva in viata si care aveau dorinta de a executa intocmai directivele trasate de "partid". Nebunia ajunsese atat de departe incat pentru a face banala tuica trebuia sa faci o cerere la primarie...
 |
Stupul din cerdac |
 |
| pe dealuri |
 |
| In gradina, strabunicul si o parte a familiei |
 |
| Tinerete in fabrici si uzine |
 |
| zambet - matusa L. |
 |
| pauza de fotografie |
 |
| Tinerete |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu