Toamna bacoviana

---

  De cateva zile ploua si este urat in Bucuresti. Atat de urat ca abia daca iti mai vine sa pleci dintr-un loc in altul. Traficul e dat peste cap, norii se scutura necontenit iar frigul pune stapanire pe tot. E adevarat, asa stiu ca se declansau si toamnele din copilaria mea. Aparea brusc o vreme din asta, timp de o saptamana, cu ploi si vreme rece, apoi soarele reaparea dar nu mai avea putere cu adevarat, era un soare bland.
Fara sa vreau, dupa ce am cunoscut versurile bacoviene, le asociez intotdeauna toamnei ploioase:

Lacustra

De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si mă duce un gând
Spre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate mă izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri mă gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.

De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si mă duce-un gând
Spre locuintele lacustre.

Din fericire, sa speram ca vremea asta nu tine prea mult...
Nu pot sa inteleg cum rezista cei din nord la o vreme ca asta.